În implantologia contemporană, protocoalele accelerate, consecutive avansului tehnologic și digitalizării, pot deveni ușor centrele de greutate ale discursului profesional. Promisiunea soluțiilor imediate, fie că vine dinspre pacient, fie dinspre nevoia de eficiență a cabinetului, pot pierde din vedere esențialul.
Vă invităm să următiți interviul realizat de dr. Irina Fusu, chirurg oro-maxilo-facial și medic ortodont în Chișinău, cu prof. dr. Cristian Dinu, medic primar chirurgie oro-maxilo-facială, decan al Facultății de Stomatologie din Cluj Napoca și fondator al Dinu & Associates Implant Academy. Această conversație între doi profesioniști ai artei stomaologice este construită în jurul ideii că, în centrul planului de tratament, stă biologia pacientului.
Implantul dentar este doar un înlocuitor al unei structuri biologice pierdute. Pentru clinician, acest mod de a gândi schimbă profund planul de tratament. Întrebarea nu mai este doar „cum înlocuim?”, ci mai întâi „ce mai putem salva?”, „ce trebuie tratat înainte?” și „care este varianta cea mai puțin agresivă biologic pentru acest pacient?”.
Din această perspectivă, implantologia nu poate fi redusă la inserarea unui dispozitiv, ci trebuie înțeleasă ca parte a unei restaurări complexe care respectă anatomia, funcția și limitele biologice ale organismului.
Cred că acesta este cel mai important lucru pe care îl avem în vedere:
ne întoarcem la principiile de bază ale medicinei, „primum non nocere”,în primul rând să nu facem rău.
Prof. dr. Cristian Dinu
A nu face rău înseamnă să nu extragi dinți recuperabili doar pentru a simplifica tratamentul. Înseamnă să nu transformi o indicație limitată într-o edentație totală doar pentru că este o soluție mai rapidă, mai ușor de standardizat sau mai ușor de „vândut”. Există riscul medicului stomatolog este să se transforme într-un furnizor de servicii, care îndeplinește dorința pacientului mai rapid și maiieftin decât alți colegi, însă în acest demers să se piardă latura medicală.
Implantul nu ar trebui privit ca o soluție preferabilă dintelui natural, ci ca o opțiune indicată atunci când toate resursele de salvare a dintelui au fost epuizate. Acest lucru presupune o educare, o convingere a pacientului de a se angaja într-un tratament uneori de durată. Un tratament personalizat înseamnă tratarea dinților care pot fi salvați, tratamentul cariilor și al bolii parodontale, tratamente endodontice, tratamentul recesiunilor. Dar, la final, pacientul își va păstra propriile rădăcini, urmând ca tratamentul să vizeze refacerea unei edentații parțiale. Înlăturarea tuturor dinților în scopul rapidității sau a scăderii costurilor trebuie privită ca o problemă de etică medicală.
Această atitudine conservativă nu este una nostalgică, ci una biologic justificată. Dintele natural beneficiază de ligament parodontal, mecanorecepție, integrare funcțională și de o relație tisulară pe care niciun implant nu o poate reproduce complet. Înlocuirea lui poate fi eficientă și predictibilă, dar nu echivalentă cu păstrarea structurii naturale.
De ce să urmărești acest interviu
Pentru medicii stomatologi, acest episod este valoros tocmai pentru că mută accentul de la promisiunea de marketing pe responsabilitatea clinică. Este un dialog despre implantologie, dar mai ales despre medicina care ar trebui să stea la baza ei. Este o invitație la reflecție pentru clinicianul care nu vrea doar să înlocuiască structuri pierdute, ci să înțeleagă ce poate păstra, ce trebuie reconstruit și cum poate restaura funcția fără a face abstracție de aspectele biologice.
Într-un moment în care discursul profesional este adesea dominat de viteză, simplificare și marketing, acest interviu readuce în prim-plan ideea cea mai importantă: tratamentul începe întotdeauna cu respectul pentru natură.